limán (limánuri)
, s.n. –
1. Port,
radă,
loc de ancorat. –
2. Refugiu,
adăpost. – Mr.
limane. Tc.
liman (Roesler 571; Șeineanu, II, 237; Meyer 244; Lokotsch 1321; Berneker 721; Vasmer, II, 42), din gr. λιμήν, cf. ngr. λιμάνι, bg., rut.,
rus.
liman. Der.
directă din gr. (Murnu 31; Roesler) nu este posibilă. – Der.
înlimăni, vb. (a pune în siguranță, a
ancora). Din
rom. provine mag.
limány (Scriban; Edelspacher 18).