legúmă (legúme),
s.f. –
1. Produs vegetal de grădinărit, verdeață. –
2. Mîncare, aliment. –
3. Merinde, provizii. Lat.
legūmen (Pușcariu 962; Candrea-Dens., 975; REW 4972;
DAR), cf. it.,
port.
legume, prov.
legum, v. fr.
leun, cat., sp.
legumbre. – Der.
legumos, adj. (
des,
gros, se
zice despre
supele de
zarzavat);
legumărie, s.f. (
grădină de
zarzavat);
legumi, vb. (a
ciuguli, a mînca și a
bea puțin; a
cruța; a economisi);
legumeală, s.f. (acțiunea de a
ciuguli);
legumitor, adj. (care mănîncă sau gustă
puțin).