lătrá (látru, lătrát),
vb. – A
scoate sunete specifice cîinilor. Mr.
alatru, alătrare, megl.
latru, istr.
lǫtru. Lat.
latrāre (Pușcariu 949; Candrea-Dens., 958; REW 4928;
Pascu, I, 30;
DAR), cf. it.
latrare, cat.
lladrar, sp.
ladrar. – Der.
lătrat, s.n.;
lătrător, adj. (care
latră);
lătrător, s.m. (cîine);
lătrătură, s.f.;
alătra, vb. (Olt.,
Banat, a
lătra), cu
a-, cf.
acoperi, sau
direct din lat.
allatrare (Scriban).