lástră (lástre),
s.f. –
Postav de
lînă, de proveniență orientală. Origine necunoscută. După Tiktin și Scriban, din it.
lastra „
piatră de pavaj,
placă”,
caz în care sensul inițial
ar fi de „împărțit în pătrate”;
dar această
ipoteză nu
merge cu originea orientală a cuvîntului și cu produsul.
Sec. XVII, înv.