lard (-duri),
s.n. –
SLănină. – Istr.
lǫrd. Lat.
lardum (Pușcariu 942; Candrea-Dens., 949; REW 4915;
DAR), cf. sp., it.
lardo, fr.
lard. Numai în Trans. și
Banat. – Der.
lărdos, adj. (unsuros, cu osînză);
lărdar, s.m. (insectă, Dermestes lardarius), al
cărui nume nu pare popular.