KINESCÓP
,
kinescoápe s.n.
1. Dispozitiv care permite vizionarea unei serii de fotografii în forma unei secvențe continue, în mișcare.
2. (Telev.) Dispozitiv care permite obținerea înregistrării pe film a unei emisiuni realizate în direct, chiar în interiorul receptorului de televiziune, cu scopul reluării ulterioare a acestei emisiuni. ♦ (p. metonimie) Tub catodic special care permite filmarea imaginii pe care o reproduce.
3. (Telev.) Tub catodic folosit pentru redarea imaginilor de televiziune; cinescop. (din fr.
kinescope <
kinés(i)-, din gr.
κίνησις = mișcare +
-scope, din
σκοπεΐν = a se uita, a privi; sensul
2. < prob. din engl., atestat din 1949, indicând înregistrarea unei emisiuni transmise ulterior; sensul
3. < denum. engl. a dispozitivului, marcă înreg. în S.U.A., în 1931) [def.
TLF]