judéț (judéțe),
s.n. –
1. Judecată,
cercetare a unei
cauze judiciare. –
2. Tribunal, for. –
3. Împărțire administrativă, ținut. –
4. (S.m.) Judecător, magistrat. –
5. (S.m.) Guvernator, conducător, căpetenie. – Mr.
giudeț, megl.
județ. Lat.
iūdĭcium (Pușcariu 915; Candrea-Dens., 909; REW 4601;
DAR), cf. it.
giudizio, sp.
juicio. Ipoteza lui Byck-
Graur 34, care
îl explică pe
județ, prin
jude, pl.
judeci, pare improbabilă; cf. și S. Pop,
Dacor., VIII, 62. – Der.
județean, adj. (provincial). Cf. der. neol.
judiciar, adj., din fr.
judiciaire;
judicios, adj., din fr.
judicieux.