iscodí (-désc, -ít),
vb. –
1. A
cerceta, a investiga, a examina. –
2. A
Întreba, a chestiona. –
3. A spiona. –
4. A
descoperi, a
afla, a
născoci. Sl.
ischoditi „a
ieși” (
DAR), cu sensul sl.
sŭchoditi „a explora, a spiona” (Cihac, II, 150;
Iordan,
Dift., 206; Scriban; Candrea). Totuși fonetismul nu pare
clar. Este posibil să fi
avut loc o încrucișare cu radicalul sl.
iskŭ „
cercetare, reclamație”. – Der.
iscoadă, s.f. (
spion; înv.,
cercetare,
căutare; pîndă;
născocire);
iscodeală, s.f., (
căutare; spionare;
născocire);
iscoditor, adj. (explorator;
curios; cercetător);
iscodnic, s.m. (
spion), înv., din sl.
ischodĭnikŭ;
iscodaci, adj. (cercetător), înv. Cf.
ishod, s.n. (înv., Exod), din sl.
ischodŭ (
sec. XVI).