întețí (întețésc, întețít),
vb. –
1. A
face mai puternic, mai intens. –
2. A
grăbi, a accelera. –
3. A
mări, a
spori. –
4. A incita, a stimula. – Var.
înteța. Origine necunoscută. După Pușcariu,
Lat. ti, 42, din lat.
incitāre, prin intermediul unei disimilări *
înceți ›
înteți; însă Pușcariu 882 consideră etimonul necunoscut;
DAR respinge legătura unei legături cu
intensus, avînd în
vedere dificultățile formale. Der. de la *
attῑtĭāre, cu
schimbare de pref. (Weigang,
Jb, XIX, 136; REW 769), nu este mai
sigură. Scriban identifică acest vb. cu
întiști, vb. (înv., a
împinge, a urmări) din sl.
tistati.