iezuít (iezuíți),
s.m. –
1. Membru al
ordinului de
călugări catolici întemeiat în 1534 de Ignacio de Loyola. –
2. Epitet
dat unui
om ipocrit, intrigant. – Var. (înv.)
iezovit, jezuit. Lat.
Iesuita (
sec. XVIII), cf. sb.
ježovit. – Der.
iezuitic, adj. (care aparține
iezuiților);
iezuitism, s.n. (concepție
morală, religioasă și politică a
iezuiților).