hreápcă (hrépce),
s.f. –
1. Greblă mică ce se aplică la
coasă. –
2. Vreascuri. –
3. Pădure tînără. Sl., cf.
ceh.
hrabka „întărire” (Tiktin), rut.
hrabki „
greblă” (
JB, XIX, 87;
DAR). La celelalte sensuri pare a se fi
produs o confuzie cu
hreasc, var. de la
vreasc. – Der.
hrepcui, vb. (a
cosi cu hreapca pusă).