CIMBRU
s.m.
1. Plantă erbacee cultivată în grădină, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, ale cărei rămurele și frunze ascuțite se folosesc drept
condiment; pop.
cimbru-de-grădină, cimbru mirositor (
Satureja hortensis).
2. Plantă cultivată în țările mediteraneene, înrudită cu
maghiranul, cunoscută la noi doar ca plantă de cultură, cu aspect de tufă înaltă cu frunze mai late și flori mici, divers colorate, ale cărei părți aeriene sunt utilizate în scopuri medicinale sau drept
condiment; există varietăți cu frunze piperate, altele cu miros de lămâie sau de
chimion; pop.
lămâioară, cimbru adevărat, timian (
Thymus vulgaris)
3. Cimbrul-de-câmp sau
cimbrișorul (
Thymus serpyllum) este o plantă erbacee spontană, târâtoare, folosită ca plantă medicinală.