halimá (halimále),
s.f. –
1. Titlu al colecției de
povești orientale, mai cunoscută ca
O mie și una de nopți. –
2. Basm,
poveste, snoavă. –
3. Încurcătură, încîlceală, confuzie. Arab.
âlima „
balerină” (› fr.
almée, sp.
almea), prin intermediul ngr. χαλιμά (Șeineanu, II, 200; Lokotsch, 800; Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 220). Sensul 3 este firesc, dată
fiind complicația
poveștii. Se pare că
Graur 161 se înșală interpretîndu-l ca „hărmălaie”, pe care
îl explică prin țig.
halema, de la
ha- „a mînca”.