goví (-vésc, -ít),
vb. –
1. A
păzi, a
sta cu mireasa în
noaptea dinaintea
nunții. –
2. (Trans., Mold., Bucov.) A se
topi, a se
mistui, a
suferi, a tînji. –
3. (Trans.) A plînge, a se jelui. Var. (Trans.)
gogi. Sl.
govĕti „a posti” (
DAR), cf. bg.
govejă „a posti”, sb.
goveti „a
tăcea”. – Der.
govie, s.f. (mireasă;
petrecere);
gogie (var.
godie), s.f. (Trans., mireasă);
govitor, adj. (înv., milostiv).