giuvaér (-re),
s.n. – Bijuterie,
podoabă. – Var.
juvaer. Mr.
giuvair, megl.
giăvăier. Tc.
cevahir „
diamant” (Șeineanu, II, 190; Lokotsch 694), cf. ngr. τσοβαέρι,
alb.
ğevaher (Meyer 81), bg.
dževair. – Der.
giuvaerica, s.f. (bijuterie,
podoabă), din ngr. τσοβαεριϰά, se folosește mai
ales la pl.;
giuvaiergiu, s.m. (bijutier), din tc.
cevahirci.