gir (gíruri),
s.n. –
1. Semnătură pe o
cambie prin care proprietarul ei
dispune plata sumei prevăzute. –
2. Mijloc,
act prin care cineva garantează pentru acțiunile,
cinstea etc. cuiva. It.
giro (
sec. XIX). – Der.
gira, vb. (a-și da girul);
girant, s.m. (
persoană care girează);
giratar, s.m. (
persoană în
favoarea căreia este girată o
cambie);
giratoriu, adj., din it.
giratorio, fr.
giratoire.