ghizd (ghízduri),
s.n. –
1. Perete cu care se căptușește o fîntînă pe dinăuntru. –
2. Plantă (Medicago falcata). Sl.
gyzda „
podoabă, ornament” (Cihac, II, 120;
DAR). – Der.
ghizdui, vb. (a întări
ghizdul unui
puț);
ghizdei, s.n. (ghizd;
plantă furajeră, Lotus corniculatus;
plantă, Medicago falcata).
Ghizdă, s.f. (
Banat, butonieră), din sb.
gizda „
podoabă”, este dublet al cuvîntului anterior; der.
ghizdav, adj. (
frumos, elegant, drăguț), din sl.
gyzdavŭ (Miklosich,
Lexicon, 150), înv.;
ghizdăvie, s.f. (frumusețe, eleganță).