ghiolcăí (-ăésc, -ít),
vb. – Despre
mațe, a
produce un
zgomot. Creație expresivă, cf.
ghiorăi, chiorăi. – Der.
ghioalcă (var.
ghiolcură), adv. (
plin-
ochi);
ghiorcă, s.f. (Bucov., vîltoare). Probabil aparține aceleiași
rădăcini expresive
ghilan, s.m. (Mold., vlăjgan), cf.
ghiorlan, golan (după Löwe 12 și Scriban,
ar fi cuvînt identic lui
bălan).