fuscél (fuscéi),
s.m. –
1. Vergea,
nuia. –
2. Treaptă de
scară. –
3. Vergea în
general (la
greblă, la
loitra carului, la
mașina de
urzit). –
4. Tulpina de
ceapă. –
5. Par,
prăjină. – Var.
fușcel, fuștel, fuștei. Lat. *
fustĭcĕllus, dim. de la
fustis (Candrea-Dens., 706; cf. Pușcariu 691; REW 3618;
DAR).
Fușoi, s.m. (
tulpină) este rezultatul unei reduceri de la *
fuscioi, ca
fușeu, s.m. (
șipcă,
stinghie), de la *
fusceu.
Fîștiu, s.m. (
tulpina de usturoi),
pus în legătură de
DAR cu
fuște, este o var. contaminată de încrucișarea cu
fîș. Der.
foșălui, vb. (Bucov., a
scărmăna lîna), probabil în
loc de *
fuscelui „a
trece lîna printre
dinții (
fuscei) dărăcitorului”;
foșălău, s.n. (Bucov., dărăcitor). – Din
rom. provine mag.
fustély (Candrea,
Elemente, 404). Cf.
fuște.