ferecá (férec, ferecát),
vb. –
1. A pune
obezi la
roată. –
2. A pune garnituri de
fier. –
3. A întări, a consolida. –
4. A pune în
lanțuri. –
5. A încrusta, a
face marchetărie. –
6. A
placa. – Var.
înfereca, înferica. Mr.
făric, făricare „a potcovi
calul”, megl.
firicari. Lat.
făbrĭcāre (Candrea-Dens., 571; REW 3294; Capidan,
Meglen., 126;
DAR; Buescu,
RPF, III, 352), cu semantism normal, deoarece „a
fabrica” însemna la origine „a
lucra fierul”. Meyer,
Neugr. St., II, 16 și Pușcariu 597
preferau să
plece de la lat. *
ferricare. Cuvîntul
rom.
lipsește la A. Rehmann,
Die Geschichte der technischen Begriffe fabrica u. machina
in der roman. Sprachen, Münster 1935. – Der.
ferecătură, s.f. (garnitură de
fier;
fiare,
lanțuri;
placă; montare);
desfereca, vb. (a
scoate lanțurile).