farfará
adj. – Guraliv, flecar, palavragiu. – Mr.
fărfără. Tc.
farfara, din arab.
farfâr (Șeineanu, II, 168; REW 3194; Lokotsch 589), în
parte prin intermediul ngr. φαρφαρᾶς, cf. bg.
farfara. Aparțin aceluiași radical
fanfară, s.f., din fr.
fanfare și
fanfaron, adj., din fr.
fanfaron, cf. mr.
fanfaron, din it.