éu
pron. –
Pronume personal de pers. 1 sing. – Mr.
eu, io(ŭ), mine, megl., istr.
io. Lat.
ego (Diez, I, 239; Pușcariu 771; Candrea-Dens., 533; REW 2830), cf.
alb.
un(ë), vegl.
jo, it.
io (sard.
eo, Matera
eu), prov.
ieu, fr.
je, sp.
yo, port.
eu.
Gen.
mie ‹
mĭhĭ,
dat.
(î)mi ‹
mĭ, acuz.
mă ‹
mē sau
mine ‹
mēne. Se folosește acuz. cu prep.:
cu mine, fără mine, decît mine, pentru mine, etc. În Munt., în limbajul popular și vulgar, se pronunță
io.