dreávă (dréve),
s.f. – s.f. –
1. Băț încovoiat cu care plăpumarii
bat lîna. –
2. Traversă,
bară. Sl.
drĕvo „
băț” (Tiktin; Candrea). – Der.
dreveli, vb. (Trans., a
bate, a
scutura lîna);
dărvăli (var.
dîrvăli, dîrvări), vb. (a trudi, a năduși; a pune la
muncă, a
obosi; a
munci făcînd murdărie) al
cărui ultim sens se întîlnește cu
terfeli, din a
cărui încrucișare
par a fi rezultat
derveli și
dreveli, vb. (Mold., a
murdări);
dîrvar, s.m. (tăietor de
lemne), din sl.
drŭvarĭ, cf. bg.
dărvar;
dîrvală, s.f. (
trudă, corvoadă,
muncă grea), a
cărui formație nu este
clară (postverbal, după Candrea;
reducere de la
dîrvăleală, după Tiktin; de la un sl.
*drŭvalo „transport de
lemne”, după Scriban);
dîrvăleală (var.
dîrvăreală), s.f. (
trudă, corvoadă);
dreven, adj. (nemișcat), din sb.
drven „de
lemn” (Candrea);
dreveni, vb. (a rămîne nemișcat), din sb.
drveniti se. Cihac, II, 92, derivă majoritatea
acestor cuvinte din sl.
drati derǫ „a sfîșia”.