domolí (domolésc, domolít),
vb. – A calma, a
împăca, a liniști. Sl.
maliti „a micșora”, de la
malŭ „
mic”, cu pref. exhaustiv
do-, ca în
doborî, dogori, domiri, etc. (Miklosich,
Lexicon, 361; Cihac, II, 99; Scriban). Vocalismul nu prezintă dificultăți (
ă ›
o ca în sl.
mamiti ›
rom.
momi). – Der.
domol, adv. (
încet,
ușor), postverbal. Tiktin
combate proveniența sl., din motive pe care nu
le explică,
iar Candrea dă etimonul
drept necunoscut. Este posibil să fie
așa deoarece astăzi cuvîntul se
simte oarecum creație expresivă, datorită consonanței sale, care
îl asimilează creațiilor în
-li.