dobzá (-zéz, -át),
vb. (Trans.) A
bate, a
face praf. – Var. (Mold.)
dobzăla, dobzăli. Mag.
dobzani „a
umfla” (Candrea); după Scriban, în legătură cu sl.
dolobuzati „a
săruta, a mîngîia”, care pare mai
puțin probabil. Var. mold. a
primit un suf. expresiv
-li. Der.
dobză, s.f. (Trans., în expresia
a bate dobză, a
pedepsi aspru), deverbal în care a
putut influența
dobă „
tobă” sau
cobză.