descălțá (descálț, descălțát),
vb. –
1. A
scoate încălțămintea din
picioare. – Var.
desculța. Mr.
discaltsu. Lat.
dĭscalcĕāre sau
dĭsculcĭāre, ambele
forme atestate (Densusianu,
Hlr., I, 169; Pușcariu 505; Candrea-Dens., 255; Tiktin; Candrea; Scriban); cf. it.
discalzare,
port., cat.
descalçar, fr.
déchausser, sp.
descalzar, prov.
descaussar. Cf.
desculț, adj. (cu
picioarele goale), mr., megl.
disculț, istr.
rescuts,
part. de la var. sau, mai
puțin probabil, de la un lat. *
dĭsculceātus (Pușcariu 512; Tiktin; Candrea-Dens., 266; REW 2662; Candrea; cf.
Graur,
BL, V, 96), cf. trent., padov.
descolzo, friul.
diskolts, sard.
iskultsu.