dereticá (derétic, dereticát),
vb. –
1. (Înv.) A da la o
parte. –
2. A
degaja, a
elibera (interiorul
casei). –
3. A
face curățenie, a curăța. – Var.
der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. Lat. *
dēradĭcāre „a dezrădăcina” (Candrea-Dens., 484; Candrea;
Graur,
BL, IV, 184;
Cortés 127),
ipoteză confirmată de
prima var., și de sensul vechi: cf.
voi dărăteca pre cei fără de lege (
Biblia 1688). Totuși, Pușcariu 503; Tiktin și Scriban
preferă să se
refere la lat. *
directĭcāre, de la
rectus.