dîrdora
s.f. – Ardoare,
zel,
căldură (în expresia
în dîrdora, în
toi). Tc.
daldirmak „a se
cufunda; a fi îngrijorat” intensiv de la
dalmak, cf. iud. sp.
dadirjar „a
cufunda”. După Candrea și Scriban, este în legătură cu
dîrdîi și cu bg.
dărdorĭa „a mormăi”, ceea ce pare mai
puțin probabil.