dîmb (dấmburi),
s.n. –
Deal, înălțime,
munte mic. Mag.
domb, din sl.
dąbŭ „
arbore” (Cihac, II, 495; Candrea; Gáldi,
Dict., 123; Scriban); cf.
dubă, dumbravă. Pare cuvînt identic cu
dîlm, s.n. sau
deal,
poate ca urmare a unei contaminări cu
gîlmă „protuberanță”. – Der.
dîmbos, adj. (muntos);
dîmbeț (var.
dumbeț), s.n. (
munte mic);
dumbeț, s.m. (
plantă, Teucrium chamaedrys). Cf. Pușcariu,
Dacor., I, 231.