dáhiu (-ie),
adj. –
Isteț,
șiret,
ager. – Mr.
daiu. Tc. (arab.)
dahi (Șeineanu, II, 152; Scriban), cf. ngr. νταγής,
alb.
dai. – Der.
dahie (var.
dafie), s.f. (
moft, fleac), pentru a
cărui der. cf.
năzdrăvan ›
năzdrăvănie (după Scriban, de la
didahie, sau din sb.
davija „
ceartă”).