cutezá (-z, -at),
vb. – A
îndrăzni, a se
încumeta. – Mr.
cutedz, cutidzare, megl., istr.
cutez. Gr. ϰοττίζω „a
juca zaruri” prin intermediul unei
forme lat. pop. *
cottizāre (Densusianu,
Rom., XXVIII, 66; Pușcariu 472; Candrea-Dens., 467; REW 2287;
DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67; Philippide, II, 711); cf.
alb.
kudzoń, ven.
scotezar, rovign.
kutisa, aquil.
skuttia. – Der.
cutezător, adj. (îndrăzneț);
necutezător, adj. (timid);
cutezanță, s.f. (temeritate), formațiune modernă, cu suf. neol.
-anță;
necutezanță, s.f. (timiditate).