cúscru (cúscri),
s.m. –
1. Grad de rudenie spirituală
între părinții soților. –
2. Impropriu,
gradul de rudenie spirituală
între fratele unui
soț și
fratele soției. –
3. În unele regiuni,
martorul de cununie al miresei. –
4. Cumătru. –
5. Plantă (Pulmonaria
officinalis). – Mr.
cuscru, cuscur, megl., istr.
cuscru. Lat.
consǒcer (Pușcariu 464; REW 2166;
DAR; Philippide, II, 638), cf.
alb.
krušk, vegl.
consegro, sp.
consuegro. Termen general răspîndit (ALR, I, 265). Der.
cuscrie (var.
cuscrenie), s.f. (
gradul de rudenie
între cuscri);
cuscră, s.f. (
mama unuia dintre
soți în raport cu
mama celuilalt);
cuscret, s.n. (
rude,
neamuri);
încuscri, vb. (a-și căsători
copiii, a
deveni cuscri);
cuscrișor, s.m. (
plantă, Pulmonaria
officinalis). Din
rom. provin bg.
kuskr (Capidan,
Raporturile, 232) și mag.
kuszkura (Edelspacher 16).