curătúră1
s.f. sg. (reg.)
1. curățire, curățitură.
2. loc curat (
fără rădăcini, cioturi, mărăcini etc.), bun de pășunat.
3. deal cu vii.
4. alunecare de teren; surpătură.
5. rămășițele din ciur după cernerea grâului;
codină.
6. boabe (de grâu sau porumb).