cumnát (cumnáți),
s.m. –
Fratele unuia dintre
soți în raport cu celălalt
soț. – Mr., megl.
cumnat, istr.
cumnǫt. Lat.
cognatus (Diez, I, 132; Pușcariu 422; Candrea-Dens., 438; REW 3755;
DAR); cf.
alb.
kunat (Meyer 214), it.
cognato (v. sard.
cumnadu), prov.
cunhat, cat.
cunyat, sp.
cuñado,
port.
cunhado. – Der.
cumnată, s.f. (
sora unuia dintre
soți în raport cu celălalt
soț);
(în)cumnăți, vb. (a
deveni cumnați);
cumnăție, s.f. (
gradul de rudenie
între cumnați);
cumnățesc, adj. (de
cumnați);
cumnățește, adv. (precum
cumnații). Din
rom. provin bg.
kumnatul (Capidan,
Raporturile, 231), rut.
kumnat (Miklosich,
Etym. Wb., 147; Candrea,
Elemente, 407; Berneker 644).