culá (-léz, -át),
vb. – A nimici, a
distruge, a
scoate din
luptă (un adversar, în
afaceri). Fr.
couler. – Der.
culaj, s.n. (
pierdere), din fr.
coulage;
culant, adj., din fr.
coulant;
culanță, s.f. (rapiditate, eficiență, spontaneitate în
afaceri), der. intern. Sînt galicisme. Aceleiași
rădăcini îi aparține
culisă, s.f., din fr.
coulisse.