cotígă (cotígi),
s.f. –
1. Căruță,
car cu
două roți. –
2. La
plug,
teleagă. – Var.
cotiugă. Sl.
kotyga (Miklosich,
Lexicon, 306; Cihac, II, 76; Conev 72). Întrucit sensul din sl. este cel de „
manta”, trebuie să se fi
spus despre căruțele acoperite, ca trăsurile; cf. rut.
kotiga „căruță” (după Candrea,
Elemente, 404, provine din
rom.). Se folosește mai
ales în Mold. – Der.
coti(u)geală, s.f. (
car lung, pentru transportul
buștenilor);
coti(u)gar, s.m. (căruțaș). Cf.
cotigi ‹
cot.