cóșcovă,
cóșcove (cóșcoave), s.f. (reg.)
1. loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și trăiesc
peștii și
racii; bortă.
2. loc gol pe sub coaja copacilor, pe sub piele; cojitură, bășicătură, umflătură, bulbucătură, copârțan.
3. (la pl.) umflături sau ridicături mici de
pământ.
4. (la pl.) nămol vegetal amestecat cu rizomi de stuf și
papură în descompunere; coșcană.
5. babă gârbovită.