cort (córturi),
s.n. –
1. Adăpost portativ demontabil. –
2. (Înv., Trans.) Umbrelă. Ngr. ϰόρτη „cort”, din lat.
cohors (
DAR; Pușcariu,
Lr., 261). Este dublet al lui
curte. – Der.
cortel, s.n. (Mold., umbrelă);
corturar, s.m. (
țigan nomad, care
trăiește în cort);
corturăresc, adj. (de nomad). Din
rom. provine mag.
kort „cort de
țigani” și „umbrelă”.