coromîslă (coromấsle),
s.f. –
1. Cobiliță cu care se
duc două găleți în același
timp. –
2. La căruță,
orcic. –
3. Constelația Casiopea. –
4. (Trans.)
Fată vioaie și dezinvoltă. Origine incertă. Pare der. de la
rus., rut.
koromyslo (Cihac, II, 73); cuvîntul nu este însă sl.,
apare numai în
aceste două limbi, și după Berneker 573
ar putea proveni din
rom.
curmeziș „de-a
latul, pieziș”,
ipoteză care de
asemenea pare improbabilă. Sensul 4 pare a
indica o contaminare a lui
coropișniță „insectă dăunătoare” cu
sălămîzdră „
salamandră”; semantismul nu este însă
clar pentru celelalte accepții.