corhánă (corháne),
s.f. – Povîrniș,
pantă abruptă. – Var.
corhă (Trans.),
corhăneală (Trans. de
Sud),
corho(do)l (Trans.). Rut.
kurhan (Scriban),
caz în care
ar fi dublet al lui
gorgan. După Cihac, II, 493,
ar fi cuvînt înrudit cu mag.
korha „
putred”,
korhány „pămînt vegetal”, etimon ce
ar fi potrivit și pentru
corhan (var.
torhan), s.m. (varietate de gîndac, Blatta germanica), deoarece resturile putrezite sînt
mediul preferat al
acestor insecte. – Der.
corhănos, adj. (înclinat);
corhăni, vb. (a
împinge buștenii pe
coastă în
jos).