corchezí,
corchezésc, vb. IV (reg.)
1. a împestrița limba, a
poci, a schimonosi vorbirea, a o corci, a o stropși.
2. a începe o treabă și a o ține mereu încurcată.
3. a nu mai avea încotro, a se feri, a da din colț în colț.
4. a încălzi puțin un lichid; a dezmorți.