coptúră (coptúri),
s.f. –
1. Prăjitură. –
2. Puroi. – Var. (Trans.,
rar)
coptătură. Lat.
coctūra (Pușcariu 397; Candrea-Dens., 372; REW 2020;
DAR); cf. it.
cottura, v. fr.
cuiture, prov.
coiture, sp.
cochura. Cf. și
coace. Fonetismul nu este normal,
căci rezultatul
ar trebui să fie *
cutură; Pușcariu,
Lr., 18,
admite influența unei analogii cu
copt. Este cuvînt
general cunoscut,
dar rar în nord-est (
ALR, I, 130).