CONTRAZÍCE
vb. I. tr. 1. a
susține contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de
acord cu cineva. 2. a fi în
dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a
dezminți. II. refl. 1. a fi în
dezacord cu sine însuși. 2. (despre
susținătorii unor
afirmații etc.) a fi în contrazicere unii cu alții, a avea păreri deosebite. ♢ (despre
idei,
afirmații, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele. (după fr.
contredire, lat.
contradicere)