cocióc (cociócuri),
s.n. –
1. Mlaștină. –
2. Cap,
capăt. Origine necunoscută. Pare a fi un cuvînt expresiv, bazat pe o reduplicare a lui
cioc; însă această explicație nu se potrivește cu
primul sens.
DAR propune o legătură cu
rus.
kočka „grind într-o regiune mlăștinoasă”.