cláie (clắi),
s.f. –
1. Grămadă mare de
fîn, de
snopi de cereale. –
2. Mulțime, cantitate
mare. – Var. (Trans de
Sud.)
clane. Sl.
*klanja, în
loc de
kladnja (cf. sb., rut.
kladnja), după
cum se confirmă prin var. trans. (Cihac, II, 60; Wedkiewicz,
Mitt. Vien., I, 287;
DAR). Este un der. din sl.
klasti, cf.
clàdi; cf. și slov.
claja „furaj,
nutreț” (Miklosich,
Lexicon, 188). – Der.
(în)clăi, vb. (a
face clăi).