ciurícă
s.f. –
1. Sărbătoarea sfîntului Chiriac, 27
iulie. –
2. Bătaie, pedeapsă. Lat. pop. *
Kiuricus, din gr. ϰυρι(α)ϰός (Philippide,
Bausteine, 51; Jokl,
IF, XLIV, 44; Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 193;
DAR); cf.
alb.
Sen Kjurk, it. de
sud Chirico. Pentru sensul 2, cf.
arhanghel, Nicolae.