ciulín (ciulíni),
s.m. –
1. Varietate de scaiete (Carduus nutans; Dipsacus silvestris; Onopordon Acanthium; Berberis
vulgaris; Xanthium spinosum; etc.). –
2. (Înv.)
Cui de
fier folosit la tortură. – Mr.
ciuliiă „
spin.” Sl., cf.
rus.
čilim, mag.
súlyom (Cihac, II, 58); din mag. după Gáldi,
Dict., 173. – Der.
ciulinos, adj. (spinos);
ciuline, s.f. pl. (
paste făinoase).