cití (citésc, citít),
vb. – A
parcurge un text. – Var.
ceti (înv.). Sl.
čitati (Miklosich,
Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 57; Skok 65), de la
čisti, –
čitǫ „a cinsti, a
citi”, care este etimonul lui
cinsti. – Der.
citanie, s.f. (lectură; înv., învățătură; astăzi, slujbă religioasă), din sl.
čitenije, četanije;
citeț, s.m. (cititor), din sl.
čĭticĭ;
citeț, adj. (lizibil), de la
citi;
citeală, s.f. (înv., lectură, studiu);
citire, s.f. (lectură; enciclopedie, manual,
carte de
școală elementară);
cititor, s.m. (lector).