cilibíu (cilibíe),
adj. –
1. Nobil, aristocratic. –
2. Elegant,
dichisit. – Var. (înv.)
celebiu. Mr.
cilibi. Tc.
çelebi (Roesler 607; Șeineanu, II, 100; Lokotsch 407; Ronzevalle 76); cf. ngr. τζελεπής, bg.
čelebija, it.
celebi (Battisti, II, 842). – Der.
cilibilîc, s.n. (politețe, urbanitate). Astăzi ambele
cuvinte se folosesc numai cu sens ironic.