chiotoáre (chiotóri),
s.f. –
1. Colț al unei clădiri, format din împreunarea a
doi pereți. –
2. Stîlp,
piatră de
hotar. –
3. Articulație. –
4. Colț al acoperișului. –
5. Laț,
nod. –
6. Butonieră. –
7. Cîrlig de
copcă. –
8. Legătură, legătoare. –
9. Încheietoare, ansamblu de
două piese care
deschid și
închid o
carte legată. – Var.
cheutoare, (
Banat)
cheptoare. Lat. *
clautoria, în
loc de
clāvātoria. – Der.
descheptura, vb. (
Banat, a
desface, a descheia) (Pușcariu,
Dacor., IV, 706;
DAR). Var. (Pușcariu 716); pare a reprezenta o pronunțare *
clab(a)toria.